Doamna respectiva s-a grabit sa intre inaintea mea in magazin, desi eu ma aflam deja in cadrul usii de la intrare si nu dadeam semne ca as fi vrut sa raman pe loc. Cu o deosebita agilitate s-a strecurat printre mine, inaintea mea si a ajuns prima. Acolo s-a minunat ca magazinu-i gol si s-a asezat la necoada la nepaine, fiindca painea se terminase peste zi, acum fiind seara. De ceva vreme ma intalnesc cu ea mai peste tot.
Eu tot paine vroiam. Asa ca m-am proţăpit frumos in spatele doamnei desi simteam pericolul. Am asteptat pana ce doamna vanzatoare si-a terminat de facut monetarul si am ascultat conversatia intre cele doua. O conversatie neinteresanta pe care nu vreau sa o redau aici. In final doamna a plecat fara paine, iar eu, pentru ca am avut rabdare, am cumparat ultima paine “specialitate” la pretul de 25 mii lei. Painea a fost foarte buna. Am mancat-o cu smantana la vrac.
