Domnule tovaras,

In urma vizitei in teritoriu la fermele zootehnice  din orasul Oţelu Roşu  am constatat urmatoarele aspecte, pe care doresc sa vi le aduc la cunostinta:

In general lucrurile decurg conform planului stabilit cu cateva exceptii: La C.A.P 218 Caras Severin vacile nu mai dau lapte si sustin ca au neaparata nevoie de programare la doctorul de familie. Ele acuza stres din pricina unui sacal care da tarcoale pe la poarta intreprinderii. Am luat masuri in aceasta privinta si am organizat o panda cu un grup de vantori voluntari care au adormit in timpul pandei. Acesti au primit mustrare in fata intregului colectiv, dupa care au fost trimisi la munca silnica. In felul acesta am dat un bun  exemplu si vacilor, care au inceput sa dea o productie sporita.

La Ferma de Pui din cadrul aceluiasi C.A.P, timpurile s-au schimbat in bine. Puii au inceput sa dea si ei lapte, desi nu acesta a fost scopul initial.

Tov. Pralea Cosmin

Doamna de la necoadă

Doamna respectiva s-a grabit sa intre inaintea mea in magazin, desi eu ma aflam deja in cadrul usii de la intrare si nu dadeam semne ca as fi vrut sa raman pe loc. Cu o deosebita agilitate s-a strecurat printre mine, inaintea mea si a ajuns prima. Acolo s-a minunat ca magazinu-i gol si s-a asezat la necoada la nepaine, fiindca painea se terminase peste zi, acum fiind seara. De ceva vreme ma intalnesc cu ea mai peste tot.

Eu tot paine vroiam. Asa ca m-am proţăpit frumos in spatele doamnei desi simteam pericolul. Am asteptat  pana ce doamna vanzatoare si-a terminat de facut monetarul si am ascultat conversatia intre cele doua. O conversatie neinteresanta pe care nu vreau sa o redau aici. In final doamna a plecat fara paine, iar eu, pentru ca am avut rabdare, am cumparat ultima paine “specialitate” la pretul de 25 mii lei. Painea a fost foarte buna. Am mancat-o cu smantana la vrac.